In urma cu 2 saptamani am mers in practica, ca deobicei cu clasa(hehe), intr'un oras-sat de pe langa Tulcea, Topolog. Acolo trebuia sa lucram in domeniul silviculturii si sa ne procuram hrana ca Bear Grylls din Man vs. Wild(WtF? glumeam :)) cu partea cu procuratul mancarii..).
Cand am ajuns la caminul nostru care ar fi trebuit sa fie primitor, am fost oarecum shocati, dar ignorand jumatea de cladire care era o ruina si igrasia, paturile care aratau ca acele paturi de spital de militari raniti din razboi, am reusit pana la urma sa ne adaptam situatiei, cel putin eu.
Intr'una din zilele de lucru nu am avut apa mai deloc, si am inceput sa lucram ca niste sclavi, dar atunci mi-am imprimat mai bine in minte mottoul "Fi puternic, pentru a fi util!" si am ajutat asa de multi incat am ramas eu ultimul pe acolo..si lucram eu la randul meu singur, iar nimeni nu era pe raza mea vizuala, era ca un mic Paradis al meu, unde dadeam cu sapa...evident. Atunci am inceput sa ma scufund mai mult in gandurile mele..e uimitor cata rabdare si tehnica ar putea sa aibe un angajat in domeniul in care am fost si eu temporar. Pentru mine a fost ca o presiune mentala cand am vazut cat mai am pana la capat si cum nimeni nu e acolo sa ma ajute. Oricum a fost un exercitiu mental si fizic extraordinar, care nu l-as repeta prea devreme.
In ultima zi de lucru, dupa ce am facut rutina de dimineata, am plecat spre locul nou, unde trebuia sa muncim, iar eu cum am iesit din microbuz am ochit un deal care parea destul de inalt, ce m-a atras pe mine a fost ce era dupa el nu dealul respectiv. Iar o colega, care o stiu de aproape 10 ani ^ ^(sperand ca v-a citii asta candva.. :)) peste inca 10 ani.. ), a vrut sa ma insoteasca, dar eu cum am fost egoist pe moment am plecat dupa ceva timp, ca eram asa de entuziasmat de ce v-oi vedea dupa deal. Dealul nu parea destul de departe, dar cu cat inaintam mai mult spre el, cu atat ii vedeam adevarata distanta de la mine la el. Pe la jumatatea drumului mi-am cam pierdut speranta si ma mir ca m-a obosit asa de repede urcatul asta, se pare ca lucrul asta mai trebuie sa il repet candva si brusc m-a lovit gandul la colega mea pe care am lasat'o jos, dar stiam ca ii era destul de greu sa il urce, asaca mai bine ca nu a urcat cu mine. Cum inaintam dealul se facea mult mai abrupt dar am reusit pana la urma sa ajung sus.
Cum am ajuns acolo am inceput sa zambesc, ce era dincolo de deal era pur si simplu un peisaj cu si mai multe dealuri, mai mici sau mai mari decat acesta, la oboseala care o aveam nu prea mi se parea interesant peisajul. Dupa cateva secunde de privit peisajul mi-a venit in minte un sigur lucru, cuvintele lui Socrate din Peacefull Warrior "Calatoria e cea mai importanta, nu destinatia" si am inceput sa pricep una din legile vietii, sau cel putin asa cred. Mai tarziu dupa ce m-am odihnit am vazut'o pe colega mea ca a inceput sa escaladeze( lol ) dealul, stiam ca v-a renunta dar spre mirarea mea, a avut o motivatie foarte puternica si pentru asta am coborat mai jos si am incurajat'o prin urlete la ea: Hai ca poti! , ca vroiam sa urce singura, fara ajutorul meu, si intr'un final am stat in varful dealului amandoi si ne uitam la peisajul...frumos :) si ne sarbatoream victoria, dar si cei 10 ani de cand ne stim :) Scena cu socrate si Dan enjoy:
Am ajuns si sa ma antrenez in diferite zile, dar nu am facut niciun antrenament complex, datorita programului incarcat de zi cu zi. Dar experienta a fost placuta si sigur mi-a prins bine.
Am ajuns si sa ma antrenez in diferite zile, dar nu am facut niciun antrenament complex, datorita programului incarcat de zi cu zi. Dar experienta a fost placuta si sigur mi-a prins bine.
