Batalia cu subconstientul

1 Decembrie 2009 - Batalia cu subconstientul care ma domina, aproape intotdeauna! :)

Dupa ce am citit un vechi articol de'a lui Blane, m-am gandit ca ar fi o idee buna sa ma trezesc de dimineata, inainte sa se trezeasca soarele, sa alerg una buna si poate sa fac si conditionare. Mi-am propus sa ma trezesc la 6:30 si la 7:00 sa rup usa.

Ei bine antrenamentul meu a inceput mult mai repede decat m-am asteptat..cand m-am bagat in pat eram sigur ca e una din noptile alea mai "speciale", cand se imbina multe ganduri de-a lungul unor saptamani bune, stiam ca nu o sa adorm imediat si asa a si fost.. In noaptea aceea m-am gandit la toti tipii(tipe) care au trecut prin antrenamente, progresul meu, scopuri, la prieteni care nu se mai antreneaza asa des, cum o faceau inainte, sau deloc, la persoane care le-am dedicat ceva timp la antrenamente sa le explic unele lucruri, s.a.m.d multe ganduri am inceput dar de multe ori nu apuc sa le termin pentru ca intervine o alta chestie, un alt gand..care ma framanta...

Peste aproape o ora am decis sa merg pana jos in bucatarie..aveam chef sa imi misc picioarele.. nu am mers cu nici un scop anume, dar am vazut o sticla de tuica si am spus sa imi pun putin, ca poate ma ajuta sa adorm[evident cand mi-am pus in pahar mi-am amintit de vorbele intelepte ale lui Viespe:"Antreneaza-te de mare, Antreneaza-te de mic...sau nu te antrena deloc si bea.. Tuica!" si am zambit :), si nu, nu e un obicei sa beau tuica! ], dupa ce m-am pus in pat a2a oara, a inceput sa ma bantuie acelasi ciclu de ganduri..dar intr-un final am adormit, chiar daca mai erau 3 ore pana la trezirea mea. M-am antrenat si cu mai putine ore de somn..so..nu ar trebui sa fie nici o problema in asta.

Wroong..! A sunat ceasul la 6:30 si m-am trezit, am mers la geam, era bezna, vantul suiera..arata groaznic..ma gandeam ca numai un nebun ar putea sa iasa pe vremea asta si la ora asta..ei bine..de data asta nu m-am considerat nebun..nu am iesit..desi alta data am facut'o! Dar Antrenamentul a fost.. a fost unul mental, unul in care mi-am aranjat o parte din ganduri si progrese..
Dar intr-un fel ma simt flustrat de batalia asta interioara, cu subconstientul meu, cand sunt adormit, ca de multe ori ma domina..probabil e normal..probabil nu..

Nu creez altul separat ca nu am cu ce detalii sa umplu..
Pana la urma m-am trezit la 10:00 si mi-am pus in cap sa ies totusi, macar pentru cateva ore.. in jur de 11-12 am vorbit cu Flavius(Rhymes) sa iesim in jur de 13:00.. fiind o distanta destul de mare de la mine de acasa pana la locul universal de intalnire, iau autobuzul, nu pentru ca e mai comod ci pentru ca e mai rapid. Dar de data asta nu am facut asta..am luat'o frumos la fuga ca sa imi completez cat de cat scopul care mi l-am propus de dimineata. Desi am ajuns cu 10 min mai tarziu, tot am fost singur..so am inceput incalzirea si variatii de monkey walk. Dupa am mai facut 25 de serii de precizii continue(3-4), s.a.m.d. Principalul scop al zilei a fost testul endurantei, cu care nu stau prost dar nici stralucit.
Pe Flavius l-am iertat ca intarziat de data asta, pentru ca a fost ziua lui :)

Mentinerea Instrumentelor noastre

Nu demult am tradus un articol misto de'a lui Blane, so asta e:

"Ungerea vitezelor, strangerea suruburilor, verificarea cauciucurilor, inlocuirea rulmentilor, e deseori practicat in majoritatea sporturilor extreme, dar practicantul de parkour e fortat sa aibe grija de o masinarie mult mai complexa.

Aceasta masina trebuie sa fie bine intretinuta si e intr-o stare de reparatie continua, trebuie sa fie furnizata cu combustibilul necesar pentru a functiona la nivelul potrivit si are nevoie de un amestec delicat, pentru a fi impins pana la limite, dupa aceea sa il lasi sa se vindece pentru a progresa. Desigur singura masinarie, traceurul, sau practicantul de Parkour, trebuie sa aiba grija de corpul lui sau al ei.

Acesta e probabil unul din cele mai atragatoare aspecte din Parkour, faptul ca nu ai nevoie de nici un echipament sau sa trebuiasca sa te bazezi pe factori exteriori pentru siguranta sau pentru o miscare reusita. Niciodata nu trebuie sa te intrebi daca franele vor ceda sau daca o parte din corpul tau e slabita, deoarece corpul tau instantaneu iti da feedbackul constant despre conditia si statutul lui.
Daca e obosit sau in nevoie de odihna, tu o sa stii despre asta..si ascultand de vocea asta, ea ne tine in siguranta si ne fereste de accidentari.

A antrena corpul ca sa fie functional si eficient si sa prospere in Parkour nu este o sarcina usoara. Tu trebuie sa il conditionezi sa suporte crize lungi de efort muscular, ar trebui sa avem nevoie de traversat o scara lunga ca sa ajungem pe partea cealalta...tu trebuie sa te antrenezi ca sa fii in stare sa ridici, sa tragi si sa impingi greutatea corpului cu usurinta in orice directie, trebuie sa fie adaptat sa fie puternic si exploziv, sa sari de pe zid pe zid si trebuie sa iti mentii flexibilitatea pentru a evita accidentarea, cand trebuie sa te intinzi sa ajungi la capatul catararii.

Mai mult de jumate a timpului unui practicant de Parkour e petrecut la conditionare si pregatirea corpului sa se miste. Cum betonul e un lucru tare facut de om, intradevar nu e nevoie de niciun echipament pentru a absoarbe forta cand aterizam, aici nu e nici o placa, nici o bicicleta pe care ar trebuie sa o intretinem, ci sunt corpurile noastre de care ar trebui sa avem grija si sa le pregatim pentru asemenea impact.
Cu toate ca acestea par a fi ca e mult de munca, nu e niciun inlocuitor cu senzatia de libertate simtita cand executi saritura noua, pe care ai construit'o si cat te-ai pregatit in ultima luna pentru ea. Nu numai ca ai facut saritura, dar ai facut'o usor si ai putut sa o repeti de 50 sau 100 de ori, perfect.

Toate acele 50 de ore de antrenament ti-au dat, acele 3 secunde de completa si absoluta libertate, unde nici o bicicleta sau o placa nu a fost nevoita sa iti atingi scopul sau visul.. ai fost doar tu, si tu singur care a meritat orice secunda din ea.

"A fi si a rezista" o fraza des intalnita in cercurile de Parkour si mesajul ei e simplu. Antreneaza'te din greu pentru a fi puternic si antreneaza'te din greu pentru a rezista in aceasta disciplina.. asta nu e o practica, unde concurezi pentru cativa ani si dupa aceea te retragi in glorie pentru a indruma generatii noi, asta e o misiune de-a lungul vietii, de a deveni mai puternic in fiecare zi si inca sa mai fii in preajma celor din jurul tau care au imbatranit la inima."

Mi s-a parut foarte util de aceea l-am si postat aici.

Inceputul organizarii..

De un timp incoace, tot m-am gandit cat de neorganizat sunt in impartirea timpului si in impartirea lucurilor pe care le fac..dar cu inceputul anului nou scolar, m-am gandit sa incerc sa imi organizez cat de cat majoritatea lucrurilor pe care le fac si pe care as vrea sa le fac.. Si prin lucrurile astea clar ca ma refer si la antrenamente.
Am facut o mica pauza de 2 saptamani in care am facut in interval de 2 zile Upper body strength. Programa a fost cam asa:
5x5 tractiuni(Variatii de tractiuni:explozive,extrem de lente si cu viteza cat de cat normala)
10x5 flotari(Variatii de flotari:normale,cu mainile cat mai indepartate de corp,cu mainile cat mai jos,cu mainile apropiate si intr-o mana)
Oridinea exercitiului era 1 grupa de flotari, 1 grupa de tractiuni, 1 grupa de flotari..si asa mai departe..iar intre grupe nu exista pauze, cu alte cuvinte sesiunea ar trebuii sa fie cat mai dinamica..Pe viitor sigur o sa mai adaug o flotare si o tractiune in plus. Pana acum am observat ca mi-a mai crescut umpic explozia si forta muschilor..so e un lucru minunat!

Imi pare rau pentru cei care le-am spus ca o sa vin cu un video in luna August-Septembrie, dar am fost mai mult preocupat cu alte lucruri lunile astea. Desi sunt aproape sigur ca daca aveam o camera la indemana filmam ceva cadre care le aveam in minte..oricum sa speram ca anul asta o sa incep videoul asta care il am in minte de ceva timp..
Pana acum anul acesta a fost cel mai frumos an din punct de vedere al progresului.

Va salut!

The journey is what brings us happiness... not the destination

A trecut ceva vreme de cand am facut tripul asta..dar ceva parca m-a impins de la spate sa scriu ceva despre mica excursie pe care am avut'o si cum nu mai am scris ceva pe blogul asta, m-am gandit sa ma apuc de treaba..

In urma cu 2 saptamani am mers in practica, ca deobicei cu clasa(hehe), intr'un oras-sat de pe langa Tulcea, Topolog. Acolo trebuia sa lucram in domeniul silviculturii si sa ne procuram hrana ca Bear Grylls din Man vs. Wild(WtF? glumeam :)) cu partea cu procuratul mancarii..).

Cand am ajuns la caminul nostru care ar fi trebuit sa fie primitor, am fost oarecum shocati, dar ignorand jumatea de cladire care era o ruina si igrasia, paturile care aratau ca acele paturi de spital de militari raniti din razboi, am reusit pana la urma sa ne adaptam situatiei, cel putin eu.

Intr'una din zilele de lucru nu am avut apa mai deloc, si am inceput sa lucram ca niste sclavi, dar atunci mi-am imprimat mai bine in minte mottoul "Fi puternic, pentru a fi util!" si am ajutat asa de multi incat am ramas eu ultimul pe acolo..si lucram eu la randul meu singur, iar nimeni nu era pe raza mea vizuala, era ca un mic Paradis al meu, unde dadeam cu sapa...evident. Atunci am inceput sa ma scufund mai mult in gandurile mele..e uimitor cata rabdare si tehnica ar putea sa aibe un angajat in domeniul in care am fost si eu temporar. Pentru mine a fost ca o presiune mentala cand am vazut cat mai am pana la capat si cum nimeni nu e acolo sa ma ajute. Oricum a fost un exercitiu mental si fizic extraordinar, care nu l-as repeta prea devreme.

In ultima zi de lucru, dupa ce am facut rutina de dimineata, am plecat spre locul nou, unde trebuia sa muncim, iar eu cum am iesit din microbuz am ochit un deal care parea destul de inalt, ce m-a atras pe mine a fost ce era dupa el nu dealul respectiv. Iar o colega, care o stiu de aproape 10 ani ^ ^(sperand ca v-a citii asta candva.. :)) peste inca 10 ani.. ), a vrut sa ma insoteasca, dar eu cum am fost egoist pe moment am plecat dupa ceva timp, ca eram asa de entuziasmat de ce v-oi vedea dupa deal. Dealul nu parea destul de departe, dar cu cat inaintam mai mult spre el, cu atat ii vedeam adevarata distanta de la mine la el. Pe la jumatatea drumului mi-am cam pierdut speranta si ma mir ca m-a obosit asa de repede urcatul asta, se pare ca lucrul asta mai trebuie sa il repet candva si brusc m-a lovit gandul la colega mea pe care am lasat'o jos, dar stiam ca ii era destul de greu sa il urce, asaca mai bine ca nu a urcat cu mine. Cum inaintam dealul se facea mult mai abrupt dar am reusit pana la urma sa ajung sus.

Cum am ajuns acolo am inceput sa zambesc, ce era dincolo de deal era pur si simplu un peisaj cu si mai multe dealuri, mai mici sau mai mari decat acesta, la oboseala care o aveam nu prea mi se parea interesant peisajul. Dupa cateva secunde de privit peisajul mi-a venit in minte un sigur lucru, cuvintele lui Socrate din Peacefull Warrior "Calatoria e cea mai importanta, nu destinatia" si am inceput sa pricep una din legile vietii, sau cel putin asa cred. Mai tarziu dupa ce m-am odihnit am vazut'o pe colega mea ca a inceput sa escaladeze( lol ) dealul, stiam ca v-a renunta dar spre mirarea mea, a avut o motivatie foarte puternica si pentru asta am coborat mai jos si am incurajat'o prin urlete la ea: Hai ca poti! , ca vroiam sa urce singura, fara ajutorul meu, si intr'un final am stat in varful dealului amandoi si ne uitam la peisajul...frumos :) si ne sarbatoream victoria, dar si cei 10 ani de cand ne stim :) Scena cu socrate si Dan enjoy:

Am ajuns si sa ma antrenez in diferite zile, dar nu am facut niciun antrenament complex, datorita programului incarcat de zi cu zi. Dar experienta a fost placuta si sigur mi-a prins bine.

Home again..

Postez cu intarziere, ca deobicei, ce s-a intamplat in Stuttgart.

Din pacate nu prea am apucat sa filmez ceva, dar nici antrenament serios nu prea am facut, mai mult am explorat orasul.

In ultima zi(in care mai puteam face ceva) am observat ca nu m-am antrenat cum vroiam sa ma antrenez, si am fost oarecum suparat pe treaba asta.

Seara am mers cu un coleg, Raul(care practica si el Parkour si Freerunning) sa mai exploram si am gasit un zid de vreo 3-3.5m(sau mai mare) si vroiam neaparat sa facem wallrun pe el. Ideea era macar sa il atingem sus, partea grea era ca nu era loc de sprint ci doar aprox. 4,5m.

Eu tot incercam..iar un tip s-a oprit pe scari si a inceput sa se uite la noi. Dupa ceva timp m-a sfatuit sa imi iau sprint mai de jos..sa alerg pe scari, iar eu i-am raspuns ca mie imi e mai bine asa si ca eu asa vreau sa il fac. Pana la urma m-a intrebat "De cat timp faceti Parkour?", i-am raspuns frumos si din curiozitatea mea l-am intrebat daca si el practica si spre mirarea mea a spus ca da, dupa l-am intrebat de cat timp..mi-a spus frumos ca de 4 ani. Pe tip il cheama Alp si e turc care s-a mutat in Germania, are in jur de vreo 20 de ani, si e de treaba ^ ^. Ne-am antrenat si am discutat cum e comunitatea la ei in oras. Am observat ca mai e ceva timp pana cand o sa ajungem la un nivel de comunitate unita si in Timisoara, dar sper ca o sa ajungem macar la un nivel mai sus decat cum suntem acuma.

Daca stiti germana sigur o sa va ajute mult siteul asta: http://parkour-stuttgart.de/

Trip to Stuttgart

 Insfarsit sper ca ma voi antrena si in Germania cu ocazia excursiei cu scoala :)

Demult nu mai am vizitat Germania si cred ca ar fi timpul sa mai ies si eu din Tara asta si sa experimentez si alte lucruri.

 Plecarea v-a fi pe 4/9/2009 si ma voi intoarce peste 5 zile.

Poate si voi filma ceva, dar nu prea cred ca o sa fie asta in prim plan.

Training update

Ce vreau sa ma axez la urmatoarele antrenamente:

• Upper body strength
• Climbing
• Wallrun
• Catleap
• Flow work
  
• Exploring the city

 Sper sa reusesc sa ma gandesc la o programa de conditionare serioasa ca "HellNight" sau "No Excuse Session", al 2lea lucru pe care il sper e sa am cat mai multi care chiar vor sa faca ceva serios, nu sa vina cu gandul ca o sa se distreze.